Mașina nărăvașă și un prieten de nădejde

Posted On martie 23, 2016

A venit primăvara și odată cu revenirea soarelui și a ciripitului păsărelelor se apropia și ziua mea. Astfel am decis să contactez câțiva prieteni și să îi facem o vizită spontană mării. Cum vacanța se apropia,  m-am decis să îmi scot în sfârșit mașina din garaj , căci a hibernat de câteva luni bune sub un cearceaf ce devenise din alb pur un cenușiu abundent.

Astfel m-am încumetat și am luat cearceaful de pe mașina și… BOOM!!  Sunt cuprinsă de un nor de praf  înnecător .

”-La naiba! îmi zic. Cred că totuși trebuia să mai trag cu un ochi din când în când la mașina asta. E mai mult praf aici decât în mormintele egiptene!”

Apoi am deschis portiera și m-am uitat scârbită  înnăuntru

” -La dracu’! Iar am uitat să închid geamul”.  Și pe cele  4 scaune erau grămăjoare de frunze uscate , ”Cel puțin am și eu o amintire de astă’ vară” și nisip  înșirat peste tot, de zici că s-a mutat Egiptul la mine in mașină.

”E clar! Mașina asta trebuie readusă la viață!” Astfel,  mă  încumet și mă urc la volan, bag cheia in contact și scot mașina în fața garajului. Apoi îmi  iau aspiratorul și detergenții și mă apuc de curățare miros, ce îl emană draga mea Landy (Așa o cheamă pe mașină).

Pentru început am dat frunzele afară, nu de alta da’ îi mai induc în eroare pe vecini, că de când a venit primăvara, toată ziua  bună ziua fac grătare. Iar mie îmi plânge burta de atâta salată (mi-a trebuit mie cura). Apoi am dat jos covorașele, le-am scuturat , spălat și ce credeți că găsesc printre scaune? Sticla de wisky goală pe care am băut-o la Mamaia anul trecut (mmm, alt suvenir drăguț).

Am pus in funcțiune aspiratorul si am mutat ”Egiptul” din mașină în tomberon, apoi am spălat-o harnic. Ce să spun, cam până la apus mașina mea era ca nouă, așa că am zis să dau un tur cu ea, să își mai intre in atribuțiuni.

Undeva, prin centrul orașului, deja eram jumătate coaptă de la căldura ucigătoare, așa că am dat drumul la răcire aer conditionat. Dar frate, să o vezi pe asta! Mirosea de zici că mi-a murit pisica și am îngropat-o in porbagaj… ca mafioții. Am oprit, am inspectat totul și nimic. Mirosea, mirosea, dar de la ce?

Așa că l-am sunat pe Gigel, un prieten de-al lu’ taică-meo,  care se pricepea  la mașini:

-Sarut’-mana Nea Gigele! Bre, am și eu o problemă cu mașina asta. Am scos-o azi din garaj ,am curățit-o și am ieșit cu ea la o plimbare.

-Așa și? Nu ți-a pornit sau ce?

-Ba da ! De pornit, a pornit, dar când m-a podidit căldura și am dat drumul la aerul condiționat, mi-a murit ceva pe țeavă, că puțea..Da, urât rău, nea Gigele!

-Păi și te-ai uitat, să nu fi lovit ceva!

-Da nea Gigele, nu lovisem nimica, dar tot mirosea. După, mi s-a si oprit aerul conditionat, m-am fript ca puiu în cuptor, până la dumneata’.

-Da bine măi, aici e problema. Este miros aer conditionat  , drăguță. Îți dau eu pagina unor băieți buni. Intră pe Freon-auto.com, nu-i nevoie să le spui de mine căci ei servesc, foarte prompt, pe toată lumea. Se pricep și te rezolvă în câteva ore.

-Mersi Nea Gigele.

Iar a doua zi dis-de-dimineață am intrat pe pagina www.freon-auto.com unde am gasit firma freon auto București, recomandată de Gigel. Am sunat la numărul de pe pagină și la câteva ore distanță au sosit și specialiștii.

Aceștia mi-au făcut o revizie completă a instalației AC, adică mi-au determinat tipul de freon pentru mașina mea și au stabilit, cantitățile de freon și de ulei, necesare. Apoi au extras agentul uzat, au vidat toată instalația, verificând să fie etanșă și să nu prezinte pierderi, folosindu-se de o aparatură super-profesională. Abia după aceea au încărcat cu freon și au completat uleiul. Pentru scoatere mirosuri neplăcute au introdus la final agentul de tip aerosol , cel care va face igienizare aer condiționat auto circulând prin întregul sistem AC, adică prin vaporizator, filtre și conductele de ventilație. Astfel am scăpat de toate acele mirosuri neplăcute si nu voi mai avea probleme, nici cu dezvoltarea bacteriilor și nici cu apariția mucegaiurilor.

 

 

 

Astfel, datorită ”freonului-de-bucurești” și a amicului Gigel ,am reușit să îmi readuc  mașina la viață și să am cea mai frumoasă zi de naștere.Iar sticla de whisky,păi…ea a câștigat un loc special în mașină, astfel toți prietenii mei și-au amintit, cu drag, de momentele petrecute împreună .

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog Spring 2016